3. LAUZIA

 

Buna,

Bine ai venit pe avem-gemeni!

Aceste randuri le-am scris in prima luna de la nastere si m-am gandit sa le las asa, fara sa le rescriu, deoarece sunt pline de emotii si ori de cate ori le citesc ma simt ca si cand m-as intoarce in timp, exact in acele momente.

Lauzia este o perioada destul de neplacuta, dar dragostea pe care o port baietilor mei ma ajuta sa trec mai usor peste fiecare moment in parte.

Odata cu trecerea zilelor oboseala isi spune cuvantul. Am momente in care incerc sa vorbesc, dar imi dau seama ca nu sunt coerenta. Imi este foarte greu sa ma concentrez, ma misc mai greu, uit diverse lucruri… De aceea m-am si apucat sa scriu, in fiecare moment in care am putin timp liber, tocmai pentru ca nu as vrea sa uit prea multe amanunte din aceasta perioada.

Sunt la inceput de drum si am multe intrebari. Am tot incercat sa caut pe internet diverse raspunsuri la intrebarile pe care le am, dar nu am fost prea multumita de ceea ce am gasit asa ca m-am gandit sa fac o lista cu ce am descoperit si ce am trait eu in tot acest timp. Poate intr-o zi experienta mea va fi de folos cuiva.

Mai jos este ceea ce am invatat eu in 1 luna si 15 zile:

– Primele zile dupa cezariana sunt groaznice. Imi este foarte greu sa ma ridic din pat, sa ma misc, sa urinez

– Sanii incep usor, usor sa se umfle si sa devina durerosi, semn ca s-a instalat secretia lactara

– Burta am masat-o prin miscari circulare in ordinea acelor de ceasornic ori de cate ori am avut ocazia, iar pana acum mi-a scazut destul de mult.

– Am fost externata dupa 4 zile, iar firele mi-au fost scoase dupa 7 zile

– Pana la 27 de zile mi-a curs sange (lohii), apoi am avut o scurgere vaginala abundenta, apoi iar mi-a curs sange 4 zile. In urma cosultatiei ginecologice am aflat ca acea ultima sangerare se numeste “mica menstuatie” si se pare ca este cat se poate de normala mai ales in urma operatiei de cezariana.

– Fizic ma simti groaznic, la fel si psihic. Oricine orice mi-ar zice imi da impresia ca are ceva cu mine, sau ca imi vrea raul, sau ca nu ma considera capabila, sau ca nu sunt o mama buna. Plang mult, din orice. Imi este foarte greu sa ma stapanesc, ma enervez din orice, dar oricat de obosita sau de nervoasa as fi “fac un pas in spate” imi privesc copii, ii analizez si imi dau seama cat de norocoasa sunt pentru ca am aceste doua minunatii in viata mea. Pentru mine ei sunt ceea mai mare realizare a mea si ii iubesc foarte mult.

Revenind la momentul actual, mai exact la un an si o saptamana de la nastere, tin sa spun ca sunt mult mai bine. Burta mi s-a retras destul de mult, atat doar ca mai am cateva vergeturi si mai am un mic de surplus de piele. Tinand cont de cat de mare am avut burta, cel putin in ultima saptamana de sarcina, pot sa spun ca sunt uimita de cat de repede mi-am revenit.

Toate starile si toate emotiile din perioada lauziei sunt cat se poate de normale. Fiecare femeie trece mai mult sau mai putin prin aceste stari. Important este ca mamica sa nu se inchida in ea si sa vorbeasca despre problemele pe care le are.

Indiferent cat de rusinata este sa povesteasca ceea ce traieste este mai bine sa se descarce decat sa tina in ea.

Sunt uimita si speriata de numarul cazurilor in care o mama aflata in depresie ajunge pana in punctul in care ii face rau copilului, ba chiar, in unele cazuri, sunt mame care au ajuns sa isi ucida copii.

Depresia postnatala este reala, ea exista si afecteaza majoritatea mamicilor, mai mult sau mai putin. Aceasta este datorata cresterii excesive a nivelului de hormoni, asa ca cel mai bine este sa ceri ajutor cat mai repede, in primul rand de la persoanele dragi, iar ulterior daca simti ca lucrurile au cam scapat de sub control, de ce nu, si de la un specialist. Nu este o rusine sa consulti un psiholog. Te poate ajuta foarte mult in aceste momente.

Daca toate aceste sentimente, ganduri trairi nu sunt tinute sub control iti pot crea mari problem pe viitor, iar parerea mea este ca avem lucruri mai importante de facut decat sa cadem in depresie. Piticii nostri au nevoie de mamele lor. Noi suntem cele mai importante persoane din viata lor, alaturi de tatici.

P.S. Voi cum ati depasit perioada de lauzie?

Daca ti-a placut articolul lasa-mi un mic comentariu!

 

Cu drag,

 

Cecilia Buturca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *