1. COMPORTAMENTUL COPILULUI DE LA 1 AN LA 1 AN JUMATE

Buna,

Bine ai venit pe avem-gemeni!

Dupa varsta de 1 an cei mici au inceput sa fie din ce in ce mai activi si curiosi.

Sunt foarte atenti la tot ceea ce fac si incearca sa ma imite.

Incep sa fie din ce in ce mai independent si sa doreasca sa faca ei diverse lucruri: sa se imbrace, sa manance, sa bea apa etc.

De obicei in timpul mesei le pun si lor cate un castronel si o lingurita pe tavita scaunului lor, le pun putina mancare in castronel si ii las sa exerseze mancatul chiar daca asta inseamna sa se murdareasca si sa faca destul de multa mizerie in jur.

Incearca sa imite tot ceea ce fac si cum cel mai bine invatam imitand le dau si lor cate un prosopel cand sterg praful, o maturica, mop, ii mai las si pe ei sa mai “dea” cu aspiratorul…ii las sa experimenteze orice nu ii pune in pericol in vreun fel.

Sunt haiosi si prind destul de rapid orice vad la cei din jur.

In aceasta perioada:

  • Le place sa se catere peste tot, sa arunce diverse obiecte pe jos si sunt tare incantati cand le sunt date inapoi.
  • Deschid toate sertarele si usile dulapurilor si scot tot ceea ce gasesc in ele.
  • Usor, usor au inceput sa mearga bine, sa alerge, sa urce sau sa coboare scari, tinuti de manuta.
  • Le place sa se hraneasca singuri cu manutele sau cu lingurita, chiar daca de cele mai multe ori le cade mancarea din lingurita
  • Daca au un creion mazgalesc orice (coala de hartie, carti, pereti etc)
  • Sunt incantati sa se agata de orice, imping mobila, deschid usi, plimba orice, deschid sertare.
  • Se prefac a citi o carte si intorc paginile unei carti.
  • Incearca si de multe ori chiar reusesc sa isi puna singuri sosete sau pantalonasi, sa deschida fermoare.
  • Doresc sa bea singuri din canite cu cioc, biberoane, sticluta cu picurator.
  • Rad mult, se joaca atat singuri cat si impreuna sau ma includ si pe mine in jocul lor.
  • Fac “pa” cu manuta.
  • Se recunosc in oglinda, le place sa se priveasca si se amuza tare mult cand se vad in oglinda.
  • Uneori sunt destul de egoisti, nu doresc sa imparta diverse jucarii

Au momente in care isi iau jucariile unul altuia si…uite asa incepe cearta.  Intervin mereu intre ei ca sa nu isi faca rau si de fiecare data incerc, chiar daca momentan nu imi dau seama cat de mult ma inteleg ei, sa le explic cum ca nu e frumos sa iei jucaria altcuiva, ca este bine sa imparti cu cei din jur si ca poate sa fie mult mai distractiv daca se vor juca impreuna.

Le este teama de straini, se rusineaza cand primesc prea multa atentie din partea persoanelor pe care nu le vad prea des, pleaca capul daca ii cert, apoi au momente in care vin si ma pupa.

Se joaca impreuna de-a cucu-bau si se amuza destul de tare sau se joaca separat fara sa se bage in seama, fiecare cu jucaria lui. Uneori reusim sa pasam de cateva ori mingea de la unii la altii, dar din pacate se plictisesc destul de repede de acest joc.

Pe langa toate aceste momente minunate la noi au aparut si crizele de afect, destul de devreme.

Plang din orice, se trantesc pe jos si imi este foarte greu sa ii calmez. Daca incerc sa ii tin se zbat incat de multe ori imi e teama sa nu ii scap din brate.

Am observant ca aceste crize incep brusc si destul de des in timpul mesei sau inainte de somnul de seara, rare ori fac astfel de crize si in alte momente ale zilei.

De regula ori sunt destul de obositi, au avut o zi mai activa, am avut musafiri sau am fost noi in vizita, ori din diverse motive am intarziat putin momentul mesei.

In acele momente pare sa nu meraga nimic. Ceea ce merge sa ii calmeze o data nu mai functioneaza si a doua oara.

De fiecare data o iau prin eliminare, si anume:

  • le distrag atentia cu diverse obiecte,
  • ii iau in brate,
  • le pun muzica pentru copii, desene.
  • le citesc o poveste

Incerc sa fac orice imi trece prin minte pentru a le distrage atentia si a-i calma, dar din pacate sunt si momente in care nimic din ceea ce imi trece prin cap nu pare sa mearga, asa ca pur si simplu ii las in pace. Stau langa ei si sunt atenta sa nu isi faca rau, dar ii las in pace, pur si simplu nu ii bag in seama. Abea dupa ce se calmeaza ii iau in brate, ii pup si le spun cat de mult ii iubesc.

Ca si noi si ei au momentele lor de suparare si la fel ca si noi si ei au nevoie sa fie in permanenta asigurati ca mami si tati ii iubesc si sunt acolo pentru ei.

Daca ti-a placut articolul lasa-mi un mic comentariu!

Cu drag,

Cecilia Buturca

One Comment:

  1. Mariana iordache

    Imi place mult cum ii educi si cita grija ai de ei esti un exemplu de mama

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *